De la pilot automat la alegeri conștiente

Una dintre caracteristicile unui psihic sănătos este diferențierea nivelurilor realității. 

E o temă cu impact mare atât asupra mea cât și asupra clienților mei din terapie, de aceea simt să scriu acest articol pentru a aduce câteva detalii și exemple. 

Există o realitate obiectivă, bazată pe fapte sau statistici, pe care oricine le poate observa sau recunoaște, de la un banal “Afară plouă” până la “X l-a lovit pe Y” sau “Avionul este cel mai sigur mod de transport”. Dar există și realități subiective, adică create de mintea noastră, de poveștile pe care ni le spunem, de dorințele, fanteziile, proiecțiile, nesiguranțele și fricile noastre. Iar principala problemă este că vom acționa în acord cu această realitate. 

Câteva exemple: 

• Sunt convins că e periculos să zbor cu avionul și în consecință evit să fac acest lucru, complicându-mi deseori viața alegând alte mijloace de transport, sau ratând oportunități de călătorie (frică/fobie)
• Deși persoanele din jurul meu îmi spun că mă pricep la scris, cred despre mine că nu sunt suficient de bună. Și de aceea refuz colaborări cu diverse publicații sau amân să scriu sau să postez ceva deși am multe idei care i-ar putea inspira și pe alții (nesiguranță de sine)
• Încep să ies la întâlniri cu o persoană și observ lucruri care nu-mi plac și care nu sunt acceptabile sau potrivite pentru mine, dar mă gândesc că persoana se va schimba sau, și mai neverosimil, că eu îl voi face să se schimbe (fantezie, dorință, speranță). Uneori aceste fantezii ne pot ține blocați în relații ani de zile.

Adesea nu putem opri mintea să construiască aceste realități. Cu cât avem mai multe frici și triggeri aparent nejustificați, cu atât e mai probabil să fi avut experiențe traumatice care ne-au influențat felul în care percepem lumea. Lucrând cu noi, ne putem liniști sistemul nervos și antrena mintea să facă diferența între obiectiv și subiectiv. Astfel, vom reuși să ne trăim viața în acord cu ceea ce este, fiind mai conectați cu partea noastră de adult sănătos. Altfel rămânem blocați în mecanisme de supraviețuire și continuăm să ne facem rău nouă înșine și/sau celor dragi. 

Dincolo de lucrul cu propria istorie de viață, las aici și câteva idei care pot ajuta: 

• Când nu ești sigur care e realitatea, caută să observi faptele și acțiunile concrete, ceea ce se întâmplă în prezent; în plus, cere feedback în jur, de obicei ceilalți văd lucrurile mult mai clar, mai ales dacă nu sunt implicați emoțional în povestea ta
• Când fricile sau nesiguranțele te împiedică să iei decizii, fă un pas oricât de mic pentru a te expune (pe exemplul de mai sus, scrie un articol și cere feedback mai multor prieteni). Apoi oprește-te și compară rezultatul expunerii cu scenariile din mintea ta
• Când cineva face în mod repetat lucruri care nu sunt ok pentru tine, ia-le ca atare, ele spun adevărul. Nu-i mai căuta scuze și justificări și mai ales nu mai spera că se va schimba. O persoană se schimbă doar 1. Dacă vrea și are motivația interioară de a face acest efort 2. Dacă el/ea consideră că are o problemă și e necesar să se schimbe 3. Dacă îl doare atât de tare locul unde este în prezent, încât disconfortul schimbării e mai mic decât cel de a rămâne la fel.
• Exersează cât mai des poziția de observator, al propriilor gânduri, emoții și comportamente. Cu cât te cunoști mai bine și îți poți gestiona emoțiile dificile, cu atât mai ușor îți va fi să rămâi conectat la realitate.

În final, te invit la un exercițiu de introspecție: 

În ce tip de situații ignori faptele și iei decizii conform fricilor, nesiguranțelor, dorințelor și fanteziilor tale? 

Ce ai pierdut făcând acest lucru? (timp, stimă de sine, oportunități etc) 

Care e cel mai mic pas pe care îl poți face ca să schimbi ceva? E cineva care te poate susține în acest proces?